Afirmații incredibile despre SRI și DNA

Politica făcută prin DNA dă naştere unor întrebări şi răspunsuri. Asta scrie Alina Mungiu Pippidi într-un articol scris pentru romaniacurata.ro. E permis să se folosească o anchetă împotriva premierului doar pentru că Şova şi ceilalţi sunt duşmanii anticorupţiei şi independenţei justiţiei? E voie să se folosească metode dinafara statului de drept împotriva duşmanilor acestuia? Sunt doar două dintre întrebările la care autoarea oferă şi exemple, scrie stiripesurse.ro.

dna sriNu m-am mirat așa de tare, că am observat mai demult că editorialele lui Roșca figurează la loc de cinste pe Facebookul PNL și echipa lui de comunicare face mai departe kompromatele și ce mai e necesar pe la liberali. Dacă în sfârșit DNA o să ajungă să îl lege pe Ponta pe subiectul ștergerii datoriei Rompetrol lăsată moștenire de Patriciu, cred că nu ziaristul de investigație Daniel Befu, autorul, sau eu, editoarea acestei dezvăluiri, vom fi primii prin studio să ne felicităm, ci tot SRS și compania, țeparii din ciclul precedent. Că țeapa la români evoluează prin cicluri electorale.

Ponta, desigur, trebuia să plece de când a făcut mizeriile cu migrația și votul din diaspora. Dar cum n-a plecat, iată că suntem în situația de a încerca să-l dăm afară pentru un dosar de fraudă minoră, nu corupție, în care DNA nu ar fi trebuit normal să aibă jurisdicție deloc (prejudiciul e de vreo 30.000 de lei, Șova plus asociații, adică mult sub limita DNA) și în care cea mai serioasă acuzație e că au țepuit statul umflându-și notele de plată, dar nu e vina lor că statul le-a acceptat, că ei erau în opoziție și nu aveau cum să le bage pe gât rapoartele lor. Niciunul din noi nu acceptă ca zidarul sau instalatorul să ne umfle nota de plată, numai statul are acest obicei și privilegiu, fie că la mijloc sunt politicieni din opoziție sau de la putere (cazul Alinei Gorghiu sub guvernarea PNL). Cum remarca just colegul meu Gabriel Bejan de la România liberă, nu sunt mari diferenţe dintre contractele de asistenţă juridică încheiate în 2009 de şefa PNL cu AVAS, instituţie condusă de fostul ei şef Teodor Atanasiu, şi cele ale lui Ponta şi Şova cu Rovinari şi Turceni.

Ei, aici se deschid întrebările și dilemele noastre, pentru cine mai are scrupule să și le pună. Sincer, cred că am rămas puțini scrupuloși și și mai puțini interesați. Și asta e prima: e permis să folosim politic DNA contra lui Ponta, doar pentru că Șova și tabăra lor sunt dușmanii anticorupției și independenței procuraturii? Cu alte cuvinte, de ce nu ar fi permis să folosești metode din afara statului de drept contra dușmanilor statului de drept? Sau persoane – mi se pare uimitor că doar presa lui Voiculescu se agită cu procurorul Emilian Eva, când noutatea că doar folosind un procuror corupt am reușit să-l condamnăm pe Voiculescu e totuși de interes public.

Rețineți această primă întrebare că o să vreau răspuns la ea.

A doua mi-a venit în minte la întrebarea foarte naivă a unui ziarist străin foarte bine intenționat. Omul m-a întrebat dacă suntem pe cale să răzbim corupția, acuma că a ajuns DNA la primul ministru. Și nu a înțeles de ce întâi am râs, și pe urmă m-am enervat. Că nici la bunii cunoscători devotați ai țării noastre imaginația lor limitată de occidentali cumsecade nu ajută să priceapă felul în care avansează românii, ca acei prizonieri care sapă tuneluri să evadeze și după ce le cad de n ori în cap sau se reia acțiunea de la capăt ca în video games când faci vreo greșeală, tot descoperi după vreo doi ani de săpat că ai mers, ca abatele lui Monte Cristo, din cauza unei mici erori geometrice, nu spre libertate, ci spre un alt zid. Zidul mai din spate, cel după care e stânca.

Ați auzit sigur cu toții propaganda foarte zgomotoasă a filmului lui Tudor Giurgiu De ce eu?, despre procurorul Cristian Panait. Filmul nu e prea bun: dar Dan Tapalagă și Laura Ștefan au ales să-l facă un mare exemplu care să inspire și pe alți bravi procurori în lupta cu mafia și să-l deosebească pe răposat de Victor Ponta, colegul său de atunci care și-a arătat caracterul nesărind la rândul lui pe fereastră. Cum filmul bate viața numai când e veridic și de mare calitate, nu a ieșit mai nimic. Dar zilele astea a apărut adevărata capodoperă, o proză scrisă de una din cele mai talentate prozatoare (nelaureată, nu face parte din nicio gașcă literară), Dollores Benezic, cu o poveste mult mai autentică sintetizând cinsprezece ani de luptă la CEDO a APADOR Comitetul Helsinki, pentru a redresa o eroare judiciară pornită de procurorul Panait pentru care o femeie nevinovată și-a văzut viața și familia distruse, și unde procurorii, până foarte recent, primele instanțe și mai ales românii, niște martori falși entuziaști când vine vorba de interesul lor, și-au dat mâna pentru a face o nedreptate. Pentru cine nu știe, indicele de condamnări nu se citește la sută la sută succes, ca la popice, și specialiștii internaționali în drept comparat consideră că un stat unde judecătorii din curțile penale dau condamnări de sută la sută așa cum cer procurorii NU are o justiție independentă. Pentru mine întreaga istorie, dincolo de calitatea persoanelor, de la femeia nedreptățită, Daniela, o luptătoare de mâna întâi, la avocații de la APADOR CH, care de un sfert de veac luptă pentru deținuții din pușcării și oamenii abuzați de poliție, nu a fost o surpriză așa mare. Calitatea procurorilor de la Sectorul 1 București îmi e cunoscută demult, ei sunt cei care nu au avut ani de zile curaj să închidă o plângere penală contra mea a lui Ghiță Funar cum că fac analize false (nu e nici un articol în vreun cod contra, dar au fost așa de deștepți că mi-au cerut ”metodologia” analizelor mele), în schimb au dat NUP să îl protejeze pe Oprescu și șefii de la Eurocontruct la demolarea Halei Matache, spunând că nu se poate identifica obiectul crimei – te cred, că hala e demolată). DNA îi și umflase pe ăștia de la Euroconstruct între timp, și procurorii de la 1 tot cu asta o țineau, așa cum, după ce eroina are deja decizie CEDO și merge pentru reabilitare în instanță, procuratura bravă îi cere iar condamnarea. La fel, eram psihiatru lucrând la o teză pe sinucidere (niciodată terminată) și redactor șef la Expres când s-a sinucis dl Panait, și ca atare am citit toate detaliile și știam de atunci că omul e bolnav, să nu credeți cumva că vreun om normal, oricît de stresat, fuge de lângă familia lui și sare de pe marginea terasei sub ochii lor. Nu am scris nimic când cu filmul, că familia aceea o mai fi pe aici și mi-am zis că le ajunge, dar mi-am dorit ca România să aibă, ca SUA, o instanță care să aprobe filmele și să nu permită folosirea unei boli psihice în scop propagandistic.

Citește mai mult pe stiripesurse.ro

Leave a Reply