Importante resurse de apă identificate în subsolul județului Mehedinți

Reţeaua hidrografică a judeţului Mehedinţi este, din punct de vedere al densităţii şi al debitelor, redusă și este reprezentată de două artere principale: Dunărea, Motrul şi de afluenţii direcţi sau indirecţi ai acestora. Cursurile de apă permanente au o lungime totală de 1.210 km.

sursa apaPe teritoriul judeţului Mehedinţi, Dunărea are un curs de 182 km lungime începând de la vărsarea pârâului Poloşeva în vest până la Drincea în sudul judeţului. Pe această distanţă fluviul îşi schimbă direcţia ca urmare a tectonicii şi litologiei variate a regiunii. Datorită schimbării direcţiei, pe cursul fluviului au apărut marile ostroave ale Dunării: Ada Kaleh, înecat sub apele lacului Porţile de Fier I, ostrovul Golu, Şimian, Corbului şi Ostrovu Mare. Viteza apelor Dunării 2 – 4 m/s în defileu, între Drencova şi Şviniţa, datorită unei pante accentuate, viteza apelor fluviului atinge 3,6 m/s. Viteza cea mai mare (>4,0 m/s) este între km 950 şi 940 (Vârciorova-Gura Văii). Debitul mediu multianual înregistrat la Orşova este de 5.400 mc/s, iar la Drobeta Turnu Severin este de 5.430 m/s. Debitele maxime înregistrate se apropie de 15.100 mc/s, iar cele minime de 2.000 m/s. Valoarea medie anuală a debitului solid oscilează între 430 – 2.480 kg/s.

În sectorul de munte Dunărea primeşte numeroşi afluenţi cu debit redus. Pârâurile mai însemnate care îşi au obârşiile în munţii Almajului sunt: Mraconia şi Ieşelniţa. Cel mai important afluent este râul Cerna. Următorii afluenţi direcţi ai Dunării îşi desfăşoară cursul în întregime în judeţul Mehedinţi, colectând apele, în principal, din podişul Mehedinţi: Bahana cu afluenţii săi, Racovăţul şi Tarovăţul, pârâul Jidoştiţa, râul Topolniţa.

În zona de câmpie a judeţului, îşi varsă apele în Dunăre, următoarele pârâuri: Blahniţa, Drincea, care îşi au obârşia în Piemontul Getic.

Râul Motru curge pe la marginea estică a judeţului pe o distanţă de 90 km. Debitul mediu este de 15 mc/s, fiind considerat cel mai mare dintre afluenţii Jiului. Cei mai importanţi afluenţi ai Motrului sunt: Motrul Sec, Motrişorul, Brebina, Coşuştea şi Huşniţa.

Având în vedere că rețeaua hidrologică a județului Mehedinți este, din punct de vedere al densității și al debitelor, redusă, ADR Oltenia a elaboral un draft al Planului de Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia 2014-2020 în care se au fost identificate importante surse de ape.

În subsolul judeţului Mehedinti au fost identificate importante resurse de ape localizate după forma de relief: în zona de munte şi podiş, resursele de apă se găsesc înmagazinate în depozitele de alterare de la suprafaţa rocilor stâncoase, în reţeaua de fisuri şi crăpături, apărând sub formă de zone umede sau izvoare, la baza versanţilor. Captarea izvoarelor cât şi a zonelor umede, prin drenuri, pot constitui surse importante de apă potabilă la alimentarea cu apă în sistem centralizat a localităţilor din zonă; în zona de deal şi de câmpie înaltă, apele subterane sunt cantonate în straturi acvifere situate la adâncimi de 20-80 m care se descarcă limitat la baza versanţilor si văilor unde eroziunea a interceptat aceste straturi. Orizonturile acvifere pot fi interceptate şi prin foraje executate în zona de platou. Atât prin foraje cât şi prin captarea izvoarelor, localităţile din această zonă pot fi alimentate cu apă potabilă în sistem centralizat; în zona de câmpie din sudul judeţului apele sunt cantonate în straturi de nisipuri şi pietrişuri la adâncimi diferite, în funcţie de altitudine: Lunca Dunării 0-2 m, terasa I 2-8 m, terasa a II-a 8-12 m, terasa a III-a 12-20 m, terasa a IV-a mai mică de 20 m.

Tot în zona de câmpie, la limita dintre două terase, apar izvoare de terasă cu debite mari care pot fi captate pentru alimentarea cu apă a localităţilor (sat Gruia, Gârla Mare, Obârşia de Câmp şi altele).

În baza forajelor hidrogeologice de cercetare, explorare si exploatare executate de societăţi specializate, în judeţul Mehedinţi au fost identificate şi conturate bazine hidrogeologice cu importante rezerve exploatabile de apă potabilă subterană: bazin Strehaia, Poiana Gruii, Jiana Mare-Vânju Mare, iar cu apă minerală şi termală-bazin Schela Cladovei-Gura Văii, Bala-Crainici.

La nivelul întregii regiuni se menționează existența unor izvoare sau iviri cu ape minerale necercetate, identificate în localităţile Colibaşi, Lupşa, Baia de Aramă, Balta, Vârciorova.

Lunca si terasele Dunarii reprezintă corpul de ape subterane cel mai important din punctul de vedere al răspândirii depozitelor freatice și al resurselor de ape. Lățimea pe care se dezvoltă acest corp de ape subterane este în medie de 30 km.

Calitatea apelor freatice s-a determinat pe baza reziduului fix și a durității totale. Majoritatea apelor freatice din terasele și luncile Dunării și afluenților prezintă reziduu fix cuprins între 250-800 mg/l. Pe direcția afluxului subteran apele se îmbogățesc în săruri și reziduul fix crește. Se remarcă totodată că în zonele cu regim hidrodinamic mai lent (cu pante mici de curgere), la care se mai adaugă și factorul evaporație din strat, când nivelul hidrostatic este aproape de suprafață (sub 3 m), apele sunt mai mineralizate. După datele obținute din rețeaua națională de foraje, se poate spune ca în terasele și luncile Dunării și afluenților, apele freatice sunt în general potabile cu exceptia celor în care este prezent fier, la Dârvari N, Maglavit S, Maglavit F3, Urzicuța F1 și azotați semnalați la Moțățăi Gara F1, Maglavit F2, Ciupercenii Vechi F5, Covei F1, Cioroiu Nou F1.Apele cele mai des întâlnite sunt de tip bicarbonato-calcice și bicarbonato-sodice. Sporadic se mai întâlnesc și ape bicarbonato-magneziene.

Monitorizarea apelor freatice din acest corp de ape subterane de catre Direcția Apelor Jiu se realizează în forajele hidrogeologice din rețeaua națională de monitorizare a apelor freatice, care captează apele subterane cantonate în depozitele detritice ale teraselor și luncilor Dunării și afluenților. În aceste foraje, în general, compușii azotului au valori sub oncentrația maximă admisa (CMA) conform Legii apei potabile nr. 458/2002. În schimb, în fântănile din localitățile din perimetrul acestui corp de ape, valorile nitraților sunt frecvent peste limitele CMA, demonstrând influența unei surse de poluare diferită. sursa ADR Oltenia

 

Leave a Reply