“Marea întu­ne­cată din miazănoapte”

Numele Mării Negre este învăluit în le­gendă. Ea a fost botezată aşa în secolul al XV-lea, datorită fur­tu­nilor violente care o bântuiau şi care se stârneau din se­nin. Turcii îi spuneau “Karadeniz”, “Marea întu­ne­cată din miazănoapte”, poate şi din cauza înfrân­ge­rilor pe care le-au suferit de-a lungul istoriei, cu flota lor de corăbii, la fel de temute ca ura­ganele apelor.

rasarit la Marea NeagraMarele om de ştiinţă român Grigore Antipa spunea despre Marea Neagră că este “unică”, în sensul că ea reprezintă, de fapt, două mări supra­puse, una vie şi una moartă. Odată cu creşterea sali­ni­tăţii mării (le­genda spune că datorită Potopului biblic, care ar fi legat tot de ea), speciile de vieţuitoare mai rezistente au continuat să trăiască în zonele cu apă mai dulce, aflate în apropiere de gurile de vărsare ale Dunării, în timp ce animalele care nu s-au putut adapta au murit şi, în lipsa curenţilor verticali, s-au depus pe fundul mării şi s-au descompus, fapt care a ge­nerat un con­sum mare de oxigen.

În prezent, în adâncu­rile Mării Negre nu există oxigen, ci doar hi­drogen sulfurat, care face ca apele de pe fund să rămână moarte, fiind lo­cuite doar de bacterii anae­ro­be.

Între cele două stra­turi ale mării nu există deloc interacţiune, ea fiind, în continuare, formată din două părţi, una vie şi una moar­tă. În plus, lipsa oxigenului din adâncuri face şi ca navele scufundate acolo să fie perfect conservate.

Marea Neagră adăposteşte aproximativ 160 de spe­cii de vie­ţuitoare foarte rare, dintre care unele afla­te pe cale de dispariţie, cum ar fi zăr­ganul, nisetrul, stea­ua de mare, păstruga, crabul de piatră, tonul, mar­suinul, foca de Kaliakra, rândunica de mare.

Tot în legătură cu Marea Neagră, există o teorie care susţine că depozitele de hidrogen sulfurat din adâncuri ar pu­tea acţiona la un moment dat ca o bombă, pro­ducând catastrofe natu­rale.

În schimb, Marea Neagră este cu­noscută pentru riscul real de producere de valuri uriaşe, aşa cum se întâmpla şi pe vremea navigatorilor turci. În luna mar­tie a anului 1901, în zona Şabla, s-a produs un cu­tre­mur de 7,2 grade pe scala Richter, care a dus la for­marea de valuri tsunami în regiunea Man­galia. sursa antena3.ro

Leave a Reply